PLANIFICATOR VACANȚĂ
DESCOPERĂ
 
ADMIRĂ
Ultima fotografie adăugată
recept1.jpg
vezi toate fotografiile
Fotografia săptămânii
10661881_727567090653593_5880111138160088156_o.jpg
vezi fotografiile recomandate
REZERVĂ
Cauţi o ofertă de cazare sau program şi ai nevoie de ajutor? Vrei să afli unde mai sunt camere libere?
Nu mai pierde timpul, intră în legătură cu noi! Serviciul este gratuit şi fără obligaţii.
Cere oferte de la mai multe unităţi de cazare (max. 6)
Cere ofertă de la biroul nostru
ro hu en de ×

Istoria şi cultura noastră

Istoria şi cultura noastră

Află mai multe despre istoria şi cultura Îinutului Sării şi Zona Hegyalja, destinaţia plină de legende, istorie, tradiţie şi cultură.

Istoria şi cultura noastră

Localitatea Praid s-a situat drept unică în rândul aşezărilor secuieşti, datorită zăcământului de sare. Tot sarea a contribuit şi la formarea satelor din împrejurimi. Însăşi istoria Praidului a fost gravată în sare, respectiv s-a scris datorită sării. Nu a existat călător, sau demnitar aflat în misiune diplomatică, care străbătând drumurile Ardealului, şi văzând stâncile de sare, să nu exclame cu încântare; “aşa ceva, sau chiar asemănător acestei panorame nu am mai văzut în viaţa mea!”

Orbán Balázs, în neasemuita sa capodoperă Descrierea Secuimii (în lb. Maghiară: „A Székelyföld leírása”), numeşte cu o înflăcărare romantică, stâncile de sare adăpostite în pântecele pământului, şi care răzbat la suprafaţă, drept „comoara Secuimii”.

Timp de secole, pe drumurile pietruite ale dealurilor Kalonda, Bucin şi „Tolvajos” treceau neîntrerupt căruţele cu roţi neferecate spre „miracolul Europei” – ocna de sare, pentru a duce darul binecuvântat şi indispensabil al naturii în cele mai îndepărtate colţuri ale ţării.

Oricât de necrezut ar fi, în afară de prestigiosul studiu etnografic al doamnei Madar Ilona, nu a apărut nici o altă lucrare de sinteză despre sarea de la Praid. Lucrarea geologului Horváth István constituie unul dintre primii paşi în acest domeniu. În documentele medievale salina, menţionată ca „Ocnă” sau „Ocna Praidului”, este considerată piatra preţioasă, un fel de „chihlimbar” al trecutului secuimii. În ea regăsim într-un mod sintetic, tot ce a fost mai determinant pentru istoria secuimii, care-l face unică şi misterioasă în felul ei. Trecutul se cuvine a fi conştientizat, în conformitate cu profundul înţeles al proverbului latin: „Nu există viaţă fără sare!” Exact acest deziderat se realizează şi în lucrarea lui Horváth István.

Ce fel de pământ poate fi acela, de care te poţi ataşa cu atâta fidelitate? Este un tărâm minunat! Strămoşii, taţii, mamele şi rudele s-au înmormântat în pământul argilos şi plin de sare şi din această glie s-a întruchipat arta. Oricine a fost mângâiat, chiar şi o singură dată, de adierea sărată al zonei Praidului, va rămâne un îndrăgostit al acestor meleaguri şi se va ataşa totodată de localnici. Se poate afirma că la realizarea prezentului studiu a contribuit şi o inscripţie aflată pe frontispiciul porţii secuieşti a lui Lukács András: „Să ai părul chiar de un metru, mustaţa şi barba de o şchioapă, să nu cauţi popas aici, până nu ţi-ai slujit locul de vatră.”

Fiecare om îşi slujeşte pământul natal, în sensul mai larg sau mai restrâns al cuvântului, potrivit talentului, cunoştiinţei şi a conştinţei proprii. Exemplu este şi această carte, a cărei adevărată valoare este întregită şi prin superbele fotografii ale artistului Plájás István. Numai cel ce îndrăgeşte realmente şi admiră profund peisajul ales, poate imortaliza în acest fel, în timp, spaţiul în sine şi „piatra fără de suflet”. S-au întâlnit, într-un mod spectaculos autorul şi artistul fotograf, şi astfel a luat naştere această carte, pe care vă rog s-o primiţi cu dragostea şi atenţia cuvenită.

Tófalvi Zoltán

 

Patria sării din secuime - Ardealul

 

“Multiplicitateaunică a acestui univers mă fascinează.  Este o chintesenţă a frumuseţii”.    

 Frank Herbert: Împăratul-Zeu al Dunei

         

Ardeal, Erdély, Siebenbürgen, Transsylvania, este de fapt regiunea de dincolo de păduri, în esenţă un concept geografic, care este caracterizat şi prin conţinutul profund uman al unui popor, care a suferit, poate prea mult, în istoria sa zbuciumată.

Ţinut mirific, legendar. Locul confruntărilor politice, etnice, istorice, a bătăliilor umane, patul nupţial însângerat a naţiilor şi naţiunilor învolburate, amestecate în giulgiul istoriei. Refugiul, sau de multe ori temniţa ideilor mai luminate, reformiste, plaiul confruntărilor dintre orientările religioase ale Bizanţului şi ale Romei. Saltimbacul Estului şi Vestului, "Golgota" pe veci a secuimii. Ne place s-o numim un pământ sfânt, un teritoriu cu totul aparte, pe cât de bizar, pe atât de ospitalier. Şi bineânţeles, având o populaţie pe măsură.

În decursul timpului a avut mulţi stăpâni, voievozi, mari împărati şi regi, mai mult sau mai puţin drepti, dar l-au bântuit şi mulţi aventurieri. Singura ei binecuvântare, care cu timpul s-a transformat în blestem, a fost bogăţia sa nemărginită. Bogăţia aceasta incomensurabilă, a ademenit prin sclipirea ei eternă, popoarele mari şi mici care au trecut, sau au trăit pe aceste meleaguri. Codrii ei imenşi, dealurile vaste cu podgorii, vârfurile munţilor semeţi, încununaţi cu coroane de zăpadă şi gheaţă, au asigurat "vatră" pentru fiecare popor născut şi aşezat aici.

Ardealul evocă istorie, statornicie, durere umană, legendă, vis şi realitate pentru fiecare maghiar, român şi sas, într-un context diferit, dar totuşi pe undeva comun. În acest Ardeal istoric s-a întâmplat miracolul, nemaiântâlnit în alte părţi, ca trei popoare să trăiască împreună timp de aproape o mie de ani, păstrându-şi fiecare tradiţia şi cultura proprie, îmbogăţindu-şi curcubeul personal de pe paleta celuilalt, depăşind astfel concepţia Cantoanelor din Elveţia. Aici, în Transilvania, au fost proclamate, pentru prima dată în Europa, libertatea religiei şi libertatea gândirii, încă din secolul al XVI-lea.

Comoara reală a Ardealului este însă ferecată în abisul pământului. Aurul, argintul, pietrele preţioase, metalele rare, uraniul şi mulţimea filoanelor polimetalice alcătuiesc împreună zestrea mult dorită a acestui ţinut. Domurile ei gazeifere şi zăcămintele de ape hidrotermale oferă căldură şi siguranţă. Izvoarele ei minerale (vestitele borvizuri), cât şi emanaţiile sulfuroase, dau prin puterea lor tămăduitoare, alinare celor suferinzi. Şi în fine, dar nu în ultimul rând, sarea din Ardeal, materia legendară a "stanelor de piatră", şi izul, sufletul tuturor sortimentelor culinare ardelene.

În lucrarea sa, din anul 1852: Archeologii din Ardeal, Kővári László, scrie: „Nu există altă ţară, care să ofere mai mult material pentru un muzeu mondial virtual, din mâna naturii şi al istoriei, decât Ardealul”.

În patria sării secuieşti, situată pe marginea estică a Bazinului Transilvaniei, la baza munţilor Gurghiu, cândva…, într-un trecut foarte îndepărtat…, cineva a descoperit sarea. Acesta ar putea fi un posibil început al istoriei mineritului “sării secuieşti de al Praid.

 

 

lorem ipsum
lorem ipsum dolor lorem ipsum dolor lorem ipsum dolor
lorem ipsum
×

loading ...